- Cultural - nr. 111 / 10 Iunie, 2003 Intalnirea cu cateva dintre lucrarile artistului plastic Simion Moldovan, prilejuita de "sejurul" culturii reghinene, indeamna la o scurta meditatie pe marginea lor, cu atat mai mult cu cat selectia facuta de artistul insusi, se doreste a fi o pars pro toto a creatiei sale. Fara a se insista prea mult asupra unei biografii, eufemizata, de altfel, prin demersul creator, remarc doar faptul ca, dincolo de semnificatia lor estetica, piesele prezentate in aceasta expozitie sunt repere ale unor preocupari care au traversat in mod constant gandirea si viata artistului timp de mai bine de 15 ani, constituindu-se in seismografe ale unui zbucium stihial permanent si roditor, ca smerenia crestineasca. Diversitatea tehnicilor de expresie abordate, a tematicilor si a trasaturilor stilistice din aceasta expozitie tradeaza, in ciuda aparentei polarizari, un spirit borgesian, ludic, indragostit de culturi variate, un eseist, un calator printre semne ascunse, un enciclopedism adolescentin, teribilist, plin de vitalitate, si, in acelasi timp, un spirit "arheologic" prin demersul sau recuperator si prin plonjarile aventuroase dupa simboluri uitate. Incercarile sale anamnetice, trairea intalnirii cu forma ca pe o amintire, se produc la Simion Moldovan pe fondul unui acut sentiment de instrainare, al exilului intr-o lume "getica", ostila, ca intr-un pur scenariu gnostico-romantic. Firea nostalgica a artistului, uneori bine disimulata, si-a gasit implinire intr-o mitologie proprie, eretica, anticosmica, a carei iconografie se regaseste partial, dar explicit si in lucrarile expuse aici. Refuzul realitatii imediate se face in favoarea unei lumi arhetipale despre care artistul ne "povesteste" metaforic prin fundalurile de aur ale catorva dintre picturile sale, prin personajele extra vagante care-i populeaza istorisirea, cum sunt samanii, ingerii sau