„...Ce inseamna, de fapt, istoria? Lucrurile care s-au petrecut? Cartile despre care s-a scris? Felul in care oamenii isi amintesc de ea si o uita si o folosesc pentru a-si construi identitatile?“ (InfoBrit. Revista British Council Romania, aprilie-mai 2003, p. 10) – acestea sint doar citeva dintre intrebarile pe care Alex Drace-Francis, conferentiar la Catedra de Studii Romanesti din cadrul School of Slavonic and East European Studies, University College, Londra, le-a adresat, ca moderator, participantilor la conferinta History and Society since 1970 (Bucuresti, 7-11 aprilie 2003). Manifestarea, excelent organizata de catre British Council si New Europe College, si-a propus sa aduca in discutie noi tipuri de istorie, „nu doar istoria natiunii, ci a tuturor experientelor, a aspiratiilor si a strategiilor care alcatuiesc viata sociala“ (Ibidem, p. 11).
Timp de cinci zile, invitati de la Southampton University si University of Hertfordshire din Marea Britanie, Universitatea Blagoevgrad din Bulgaria, Universitatea din Sofia, Universitatea din Belgrad, Universitatea din Perugia, Institutul de Relatii Internationale din Albania, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iasi, Institutul Roman de Istorie Recenta si Universitatea din Bucuresti au incercat sa raspunda unor intrebari care, o data formulate, problematizeaza deja actualitatea, impasurile si perspectivele istoriografiei est-europene din ultimii patruzeci de ani: „Ce fel de asteptari sint generate in societatile din tarile balcanice in jurul ideii de istorie si cine e responsabil pentru ele? Cum s-a modificat rolul social al istoricului in ultimii treizeci de ani? De la sfirsitul Razboiului Rece s-au creat noi structuri institutionale pentru producerea, diseminarea si receptarea informatiei istorice? Aceste structuri functioneaza? Cum? Exista vreo teorie sociala complexa, aparuta dupa discreditarea p