Cu incepere din acest numar, publicam un interviu mai amplu acordat de catre cunoscutul prozator si eseist Norman MANEA, stabilit de un deceniu si jumatate in Statele Unite ale Americii, unui tinar traducator de literatura romana, Sean COTTER. Sub metafora Textului nomad, interviul trateaza pe larg tematica traducerii, a „transferului“ in alta limba, a exilului…
Ati fost tradus in engleza de mai multe ori. Cum se deosebesc experientele?
Cind am ajuns in Statele Unite, in 1988, aveam cu mine o scurta povestire, Proust’s Tea, aparuta intr-o revista din Anglia. Era tradusa, in timpul sederii, in 1987, ca bursier, in Berlinul occidental, de o prietena, scriitoare britanica – nu cunostea limba romana, dar ii intermediasem, in germana, textul. Dupa ce ma desmeticisem cit de cit din socul Lumii Noi, am inceput sa ma interesez de un traducator. Dupa 15 ani, continuu sa-l caut, sa-l astept. Am publicat in Statele Unite, in acest timp, patru volume. Al cincilea, The Hooligan’s Return, este programat sa apara, in aceasta vara, la Editura Farrar, Straus, Giroux din New York. Mi-au aparut, de asemenea, in presa eseuri, povestiri, interviuri, conferinte. Pe aceste carti si pe textele risipite prin periodice, gasim vreo 30 de nume de traducatori. Citeva texte sint traduse din germana sau franceza. Chiar si atunci cind traducerea in engleza s-a facut din limba romana, traducerile in alte limbi au servit, uneori, cind aveam de a face cu un editor multilingv si dedicat profesiei sale, unei utile confruntari si imbunatatiri a textului englez.
Imi amintesc, in acest sens, de colaborarea intensa cu redactora primelor mele doua volume aparute la Grove Press, in 1992, care cunostea franceza si italiana. Ar fi fastidios, probabil, sa incerc a compara aceste experiente extrem de diverse, atit ca premisa de colaborare, cit si ca rezultat. Faptul
