Cine tremura si de ce
Oricit s-ar stradui laboratoarele de la Palatul Victoria sa livreze populatiei imaginea unui partid apropiat de oameni, ceva s-a gripat in mecanismul partidului de guvernamint. Ceva ingrijoreaza si sperie, ceva devine frica, inconfort si crispare. Oricit s-ar maslui sondajele de opinie, exista un fapt de care PSD nu poate face abstractie: pe zi ce trece, se micsoreaza numarul simpatizantilor acestui partid. Poate nu e o scadere vertiginoasa, poate ca inca se mai poate spune „este erodarea obisnuita celui de-al treilea an de guvernare“, poate se vor gasi solutii. Dar exista o frica difuza ca intregul mecanism s-ar putea opri. Asa ca, in acest iures spre neant, o solutie salvatoare pare sa se intrevada. Din palaria iluzionistului se scot sunete fermecate, inghititorul de sabii a devenit strateg in campanii electorale, si tot mai multi membri PSD incep sa urce din nou Dealul Cotrocenlor, de unde sa-l coboare pe Intiiul Presedinte si sa-l azvirle multimilor infometate, gata sa-si devoreze inca o data prada sulemenita. Pe discursurile domnului Nastase incepe sa se aseze colbul. Ideile de modernizare, cite or fi, incercarile de ingemanare cu social-democratia europeana au susurat destul, acum e timpul unui fluviu care sa se reverse si sa sparga zagazurile.
Ce a pornit pina acum din izvorul conceput de premier s-a imprastiat in doar citeva piriiase surde, firicele absorbite usor de nisip. Partidul se intoarce la Ion Iliescu. E nevoie de el, de Omul fara astimpar, care mai poate schimba rezultatul alegerilor, care mai poate mentine partidul la cheful invingatorilor, chiar daca sampania e rasuflata si ospatarii se impleticesc printre comeseni. Asistam, destul de consternati, la diverse strategii preelectorale.
In toate reapare figura presedintelui Iliescu. A vorbit mai intii liderul de grup parlamentar din Senat, Ion Solc
