Iordan Datcu are în acest an prilejul unei duble aniversări. El împlineşte 70 de ani de viaţă (10 iunie 1933) şi patru decenii de activitate editorială, publicistică şi de cercetare (1963). Şi-a petrecut copilăria şi prima tinereţe în Băcăleşti-Teleorman, iar după studii de filologie la Universitatea din Bucureşti ( 1952-1957) a avut un stagiu de profesor secundar în judeţul Teleorman. În 1963 obţine postul de redactor la Editura pentru Literatură din Bucureşti, unde au fost puse în valoare excelentele lui calităţi de filolog. Nu mai puţin de 163 de volume de folcloristică, de critică, de istorie literară şi de documente literare îi datorează apariţia la prestigioasa editură, care, din 1969, a primit numele Minervei.
Simpla înşirare a câtorva autori pe care i-a publicat Datcu (P. Caraman, D. Caracostea, G. Călinescu, O. Papadima, O. Bîrlea, A. Fochi, Gh. Vrabie, Butură ş.a.) dovedeşte buna orientare dată de el publicaţiilor de folclor ale Editurii Minerva.
Dar Datcu nu s-a mulţumit cu poziţia de redactor de carte, cu toate că aceasta e o profesie care poate aduce satisfacţii. El a trecut curând la reeditarea unor opere de primă importanţă pentru folcloristica românească, devenind un adevărat specialist în acest domeniu. A îngrijit 43 de volume de folclor o performanţă care nu ştim să fi fost atinsă de alţii. Numele lui rămâne pentru totdeauna în compania unor mari folclorişti, cum au fost: Ion Bârlea, autorul unei importante culegeri de literatură populară din Maramureş, D. Stăncescu, remarcabilul culegător de basme muntene, A. Gorovei, una dintre figurile dominante ale folcloristicii româneşti de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea, ca şi S. Fl. Marian. Dintre ediţiile critice realizate de I. Datcu, merită să fie relevată cea a colecţiei Materialuri folcloristice. Apărută iniţial în 1900, sub numele lui Gr. Tocilescu şi d