Vecinul de la unu iese din bloc cu sapa pe umar si se uita in zare, sa vada daca nu ploua. Matusa de la etajul patru e in dilema - si-ar pune termopane, dar nu stie daca se potrivesc cu perdelele ei cu model national, zestrea ei de fata. La trei, in balcon, e claca de depanusat porumb. Decat sa se care lumea cu sacii cu coceni pe casa scarilor, mai bine ii arunca in caruta din spatele blocului. Iar administratorul tot face sedinte de asociatie la care nu vine nimeni - lumea e la birt, la caminul cultural sau inca pe camp, la sapa. Blocurile din mediul rural au ramas marturie a unor vremi in care minti “luminate” voiau sa sparga barierele dintre sat si oras. Oamenii ale caror case au fost nationalizate au fost mutati la bloc, dupa o viata de om traita in propria ograda. Multi din cei obisnuiti cu munca pamantului si-au facut gradini suspendate in balcon sau au plantat ceapa in locul rondurilor de flori din fata blocului. In paralel, prin mai toate comunele unde existau C.A.P.-uri sau fabrici facute la norma au inceput sa apara blocuri “p+4”. Oamenii au trebuit sa se obisnuiasca cu manelele vecinilor, cu inundatiile, cu “spionajul” pe vizorul de la usa. Un astfel de bloc e si in centrul comunei Peciu Nou, locatarii fiind, in cea mai mare parte, fosti lucratori la I.A.S. In jurul cladirii, ingramadite, vezi carute parcate, coteturi cu oratanii, soproane cu unelte. Oamenii s-au adaptat cum au putut la viata “la bloace”. Mai greu e cu renovarea cladirii, mai ales pentru cei care nu au o sursa de venit cat de cat stabila. De unde sa dea oamenii 300.000 de lei pe luna pentru repararea acoperisului, daca au o pensie de agricultor de 500.000 de lei? In plus, fiecare se asteapta sa dea vecinul mai banos si pentru el. De aceea, in unele portiuni, cladirea arata mai rau decat blocurile de nefamilisti de la periferia Timisoarei. Si e greu de crezut ca, in urmatorii zeci de ani, a