Nu intamplator, in Complexul Studentesc chiriile spatiilor comerciale bat orice record. Intreprinzatorii stiu ca aici merge orice fel de afacere si ca poti da lovitura cu o gogoserie, o tentativa de fast-food sau sau un Internet cafe cu scaune scorojite si calculatoare in care roiesc virusii. Studentului ii poti vinde un gratar “reconditionat”, un hamburger ranced, o bere acra. Chiar daca il pierzi de client, localul tot plin ramane, seara de seara. Mai mult ca in oricare parte a orasului, aici terasele se inmultesc intr-un ritm naucitor. Amenajate in curte, la loc ferit, terasele sunt ideale pentru a mai vinde bautura si tigari de contrabanda, pentru a incasa bani fara bon fiscal, fara sa-i inregistrezi in contabilitate. Chiar daca nu se imbogatesc furand statul cu un milion-doua, destui patroni sunt tentati sa castige un ban negru in plus. Si atunci cand, la ceas de seara, se trezesc la usa cu comisarii Garzii Financiare incepe spectacolul...” "Suna un prieten" Vineri noaptea am insotit echipa de comisari ai Garzii Financiare condusa de comisarul-sef adjunct Gheorghe Nita la un control inopinat in zona Complexului Studentesc. Cu toate ca e sesiune, iar studentii ar fi trebuit sa fie prin sali de lectura, cu gheata la cap si “vedre” de cafea, cu greu gaseai un loc liber la terasele care se intind in vecinatatea oricarui local mai rasarit. Peste tot decolteuri, muschi la vedere si multe fete singure asteptand, in colturi mai ferite, prietenul sau clientul. Prima oprire a echipei de control a fost la terasa Gulliver. Aici tot personalul era nevinovat. Nimeni nu stia nimic. Comisarii cer un bon si vor sa vada daca totalul sumei din casa de marcat corespunde cu banii incasati. Barmanul calculeaza, se opinteste in zerouri si in cele din urma ajunge la un total. Sumele corespund. In schimb, comisarii constata ca bonul de la casa de marcat de la terasa nu cuprinde adresa