Retrogradarea echipei feminine la Cupa UEFA este rodul acumulat, de ani si ani, al incompetentei conducatorilor unei federatii incompetente Un singur punct i-a lipsit reprezentativei feminine de atletism a Romaniei pentru a ramine in primul esalon valoric al Cupei Europei. Punctul acela putea fi obtinut, daca modesta stafeta de 4X100 m n-ar fi fost descalificata pentru o gresala de schimb si s-ar fi clasat ultima. Dar greselile sint omenesti si se intimpla si la case mai mari. Punctul acela era, teoretic, posibil de obtinut, daca oficialii de la FRA ar fi trimis un bagator de seama mai putin, inlocuindu-l cu o saritoare de prajina. Doar teoretic era posibil, fiindca standardele de deschidere la un concurs de valoarea unei Superligi Europene sint prea inalte pentru niste saritoare de 3,30 - 3,50 m, cum sint "icaritele" noastre. Asa, s-a ajuns sa depindem de o alta stafeta, cea de 4X400 m. Cu Ionela Tirlea pe ultimul schimb, trebuia doar sa ne clasam inaintea Greciei, spuneau multi, uitind ca alaturi de exceptionala alergatoare vilceana mai alergau pentru Romania trei impiedicate. Chiar daca una dintre ele, Mariana Florea, a fost odata ca niciodata campioana mondiala de junioare, ceea ce releva unul dintre maruntele laturi ale prodigioasei activitati a Federatiei Romane de Atletism. Asa ca biata Ionela a fost condamnata sa recupereze pe ultimul schimb un avans de peste 50 m, imposibil chiar in fata reprezentantei Vaticanului (daca exista asa ceva). In lipsa Gabrielei Szabo, care se antreneaza solitar pe platourile Pirineilor, atletismul romanesc si-a aratat adevarata fata. Doua supervalori (Ionela Tirlea si Mihaela Melinte), citeva atlete de viitor care si-au facut datoria (Cristina Casandra, Adelina Gavrila sau chiar Carmen Zamfir), alte doua alergatoare de relativa valoare, insa suprasolicitate, condamnate sa alerge doua curse lungi in doua zile (Maria Cioncan si Mih