De vreo cîteva zile, mai multe ziare din Bucureşti au pornit o mică şi nevinovată campanie în sprijinul unui nou proiect de lege, acela cu legalizarea prostituţiei. E de înţeles: vara, e greu să rezişti tentaţiei de a pune pe prima pagină o faţă suficient de expresivă, care, din poza de pe tarabă, să poată să-i strige cititorului: "Mă, ia vino-ncoa', scoate cinci mii şi marcă banu' aici la domnii gazetari, că vremurile-s grele! Da', tu, ce te uiţi şi te faci că n-auzi, firaţi-ai dracului de zgîrciobi, aţi vrea gratis...?!" Dar nu despre fete vreau să vă vorbesc - chiar dacă articolul acesta apare - coincidenţă - în pagina 5, cifră predestinată expunerii fără prejudecăţi. Ci despre un semn rău pe care această veste îl aduce pentru cei cîţiva dintre noi care au rămas în România tocmai pentru că ea era la fel de interesantă că Vestul Sălbatic: ţara se normalizează. Ba nu, scuzaţi, Ţara se normalizează. Nu sînt prea multe semne în afară de acesta. Dar aduni cîteva, dacă faci eforturi: termopanele care se deduc din impozitul pe venitul global ori reducerile de 10% la automobile pe care le oferă un producător disperat să pună mîna pe cît mai multă piaţă. Toate, aparţinînd unei alte logici, aceea a societăţii de consum, care se insinuează discret într-un teritoriu pe care, să vă spun cinstit, îl iubeam tocmai pentru asprimea peisajului social şi dificultatea traseelor montane de carieră. Pentru cei care au refuzat emigrarea tocmai pentru a trăi într-o ţară în care totul e de construit şi nici o regulă nu se aplică, mi-e teama că România va fi în curînd o mare dezamăgire. Cînd mărturisesc această credinţă cuiva, întîmpin două tipuri de reacţii (de obicei în legătură directă cu mărimea contului din bancă al preopinentului): a) "ştii că ai dreptate? Uite, chiar nu-mi mai e dor de Londra, nici după două săptămîni de la sosire!" şi b) "fugi, dom'le, d-aici, nu vezi cu