Pariurile tin de o placere ciudata de a aconta viitorul, iar jocurile de noroc sint si ele un soi de pariu. In ordinea lumii, in care tuturor ni se pare ca sintem cumva scosi la mezat, loteria si pariurile incearca sa restabileasca un echilibru si sa ne dea, celor care jucam, iluzia ca putem interveni, prin mijloace oculte, intr-un colt din ceea ce se cheama destin Intr-una din cartile sale, nu mai tin bine minte acum care dintre ele si nu intru in baza de date ca s-o nominalizez, presedintele in exercitiu al Uniunii Scriitorilor din Romania, Eugen Uricaru, vorbea despre un sistem de remunerare a persoanelor care aduc mari servicii statului prin intermediul loteriei nationale. Cistigurile, spunea un personaj din acel roman, erau, in mod misterios, indreptate catre cineva anume, desi totul parea de o transparenta totala. In urma cu citeva zile m-am intilnit cu un fost prieten, scriitor si el, care mi-a amintit de romanul lui Eugen Uricaru si mi-a susurat, vazindu-ma cum completez constiincios un buletin la loto 6/49, sa nu mai arunc banii pe fereastra pentru ca, si in conditiile in care extragerile se fac in direct, exista posibilitatea de a fi masluite si cistigul sa fie dirijat catre cine trebuie. Nu sint un jucator pasionat al jocurilor de noroc. Cind reporturile sint foarte mari, completez si eu un buletin simplu, de saizecisiceva de mii de lei. Nu ma astept sa fiu nici macar cistigatorul unui premiu de categoria a treia, care nu inseamna mare lucru, dar mi-ar place sa stiu ca norocul vegheaza si asupra mea, dintr-un colt al lumii, ori ca inspiratia m-a dus catre niste numere absurde la care nimeni (sau foarte putini) nu s-a gindit. Pariurile tin de o placere ciudata de a aconta viitorul, iar jocurile de noroc sint si ele un soi de pariu. In ordinea lumii, in care tuturor ni se pare ca sintem cumva scosi la mezat, loteria si pariurile incearca sa restabileasca un