Élisabeth ROUDINESCO

La ce bun psihanaliza?

Traducere din limba franceza

de Dara Maria Strainu

Editura Trei,

Bucuresti,

2002, 170 p., f.p.

Respectindu-si strategia editoriala si programul cultural, Editura Trei din Bucuresti ne ofera, in supla talmacire a Darei Maria Strainu, destul de recenta carte a psihanalistei si teoreticienei franceze de origine romana Élisabeth Roudinesco, La ce bun psihanaliza?, aparuta in 1999 la editura pariziana Arthème Fayard. Un astfel de volum este, cred, binevenit la noi, macar din doua motive: intii, pentru ca psihanaliza are nevoie sa fie prezentata si in forme accesibile, agreabile, cumva de popularizare, in orice caz in lucrari care sa nu alunge prezumtivul cititor printr-un limbaj criptic si negativist prin tehnicitate conceptuala; apoi, deoarece problematica la care face referire Élisabeth Roudinesco este tocmai de natura sa inlature ori macar sa puna in discutie falsa prejudecata abil construita de institutiile psihiatrice si farmacologice cum ca epoca psihoterapiei, a curei prin cuvint, a apus – eficienta si randament curativ avind exclusiv magica pilula recomandata de medicul psihiatru. Prin urmare, titlul cartii de fata coincide cu o interogatie abrupta, dar legitima si extrem de contemporana. Intr-adevar, pe fundalul reprezentat de ultimele doua decenii, cind farmacologia si industria de medicamente au pornit, alaturi de reprezentantii stabilimentelor psihiatrice, o teribila ofensiva impotriva bolii psihice, inregistrind succese spectaculoase, ne putem intreba daca nu cumva modelul dinamic freudian al tripartitiei psihicului si metoda de tratament a maladiilor acestuia, celebra talking cure, mai sint oare actuale?

Élisabeth Roudinesco raspunde devastator la aceasta intrebare. O face metodic, cintarindu-si argumentele si punerea lor in silogism. Autoare (a