dialog cu Matei E. BRANEA

Pentru artişti e musai să ducă o viaţă boemă? Nu, nu cred. De fapt aici ar fi două concepte de definit: una e viaţa boemă - adică mănînci, bei, fu**, cunoşti lumea şi mai lucrezi un pic pe lîngă -, şi alta e viaţa de artist, care presupune foarte multă muncă. Boema artistului ar fi un fel de îmbinare serioasă între munca intelectuală şi cunoaşterea lumii de afară; un artist care stă închis în casă toată ziua nu poate fi un artist bun. Tu însuţi, eşti un boem? Sînt boem şi mic-burghez în acelaşi timp. Un boem nu are bariere, nu prea ţine cont de cutumele sociale. Sînt mic-burghez, pentru că sînt leneş. Boem leneş ca Oblomov! Boemia merge mînă în mînă cu lenea? Da. Tot îmi zic: "n-am timp să lucrez". Da' şi cînd am timp, tot nu lucrez cît mi-aş fi dorit de fapt. Descrie boemia maximă! Sex, droguri şi muzică! Pînă la moarte! Da' un boem din ăsta ar fi o persoană insuportabilă pentru oamenii normali. îşi ar fi un personaj genial de film. Toţi am vrea să fim ca el - dar, la un moment dat, îţi dai seama că nu mai merge, că ajunge! Această fascinaţie e cumva normală, pentru că boemul face cam tot ce ai vrea şi tu să faci şi nu o faci pentru că ştii că e autodistructiv. Pe boem nu-l poţi cunoaşte niciodată îndeajuns de bine. Şi nici nu e nimeni boem 100%. Există, totuşi, pînă la urmă, nişte bariere mentale, sociale etc. etc. Plus - o problemă foarte mare - banii! Dacă nu ai bani, nu poţi să te desfăşori ca lumea. Şi e foarte greu să ai bani să faci tot ce vrei. Ar fi foarte mişto să existe nişte oameni care să facă o chestie superdeşteaptă şi să-şi dea seama ce înseamnă o muncă artistică de calitate. Şi să vină să zică: "da, mă, îţi dau bani, îţi dau bani să faci o pi*** cît Casa Poporului şi o punem acolo, în faţă!" Dar în România e tare greu - vin ăştia şi spun că e porno şi nu se poate. Păi, există porno şi porno. Nu-i acelaşi lucr