Cu 46 de ani in urma, in arsita lunii iulie, lua fiinta Arhiva Nationala de Filme; peste numai trei ani, devenea membru cu drepturi depline al FIAF (Federatia Internationala a Arhivelor de Film). De Cu 46 de ani in urma, in arsita lunii iulie, lua fiinta Arhiva Nationala de Filme; peste numai trei ani, devenea membru cu drepturi depline al FIAF (Federatia Internationala a Arhivelor de Film). De atunci, in ciuda tuturor urgiilor vremurilor trecute, care nu aveau cum sa nu se abata si peste ea, a izbutit sa ramana in picioare, sa nu se indeparteze de obiectivul ei: evidenta, cercetarea, conservarea, colectionarea si punerea in valoare a patrimoniului cinematografic national. ANF a rezistat si valului de transformari si revendicari de dupa 1990. In 1998, printr-o hotarare de guvern, se dispunea reorganizarea, ca institutie publica de cultura, cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Culturii, sub denumirea de "Arhiva Nationala de Filme - Cinemateca Romana". Peste alti doi ani va trece in subordinea Centrului National al Cinematografiei. Indelung pritocita Lege a Cinematografiei, atat de contestata, discutata, izbutise, totusi, sa introduca, pentru prima oara, specificarea potrivit careia Arhiva indeplineste si atributiile unui "Depozit legal si voluntar" (ultima remarca referindu-se la necesarele donatii particulare). Totul pare sa fi fost doar o bataie de joc, poate cea mai atroce dintre nu putinele indurate de cultura in ultimii ani. Acum, in anul 2003, in aceasta vara tot atat de dogoratoare ca si cea din 1957, cand aparea la orizontul vietii noastre, Arhiva Nationala de Filme a primit lovitura de gratie: in febra comasarilor ministeriale, a aruncarii de ici-colo a unor institutii, ANF a fost desfiintata. Nici nu apucase Legea Cinematografiei sa-si faca, macar de ochii lumii, un drum, ca Ordonanta de Urgenta nr. 64 a decretat trecerea Centrului National