66 la suta dintre britanici considera ca au fost mintiti asupra motivelor reale ale razboiului din Irak, iar jumatate dintre americani apreciaza ca dovezile asupra armelor irakiene de distrugere in masa au fost deliberat umflate Odiseea ori mai degraba telenovela armelor irakiene de distrugere in masa provoaca noi si neasteptate pagube colaterale. De data aceasta, este vorba de divergentele aparute intre CIA si MI 6, serviciile de spionaj americane si, respectiv, britanice, obiectul acestor divergente constituindu-l presupusele importuri clandestine de uraniu din Niger ale fostului regim de la Bagdad. Se stie ca presedintele Bush, intr-un gest fara precedent, a afirmat ca pasajul in care se facea aluzie la tranzactiile ilegale privind uraniul din Niger nu ar fi trebuit inclus in Mesajul sau cu privire la Starea Uniunii. Vina si-a asumat-o directorul CIA, George Tenet, care a sustinut ca informatia respectiva, dovedita a fi eronata, provenea din sursele serviciilor secrete ale aliatului britanic. El s-a oferit chiar sa-si dea demisia, dar presedintele Bush s-a declarat multumit de activitatea sa, afirmand ca nu e cazul. Iata insa ca serviciile britanice s-au simtit lezate, iar ministrul de Externe al Majestatii Sale, Jack Straw, a sustinut sus si tare ca aceste informatii corespundeau realitatii si ca MI 6 dispunea de dovezi suplimentare, care nu au fost insa comunicate americanilor. Confuzia s-a adancit si mai mult, prin dezvaluirile unor cotidiene londoneze ca la originea afirmatiilor britanice privind incercarile Irakului de a-si procura uraniu din Niger (pentru fabricarea unor bombe atomice) s-ar afla, de fapt, informatii furnizate de serviciile de spionaj franceze si italiene. Guvernul italian s-a grabit sa dezminta insa asemenea afirmatii, in vreme ce reactiile franceze nu au parvenit pana la aceasta ora. Comentand intreaga aceasta harababura, saptamanalul