Luni, 30 iunie a.c., in cadrul unui spectacol festiv, a avut loc, la Teatrul Nottara din Bucuresti, Gala laureatilor Uniunii Scriitorilor din tara noastra pe anul 2003.
Premiul national pentru literatura a fost acordat in acest an prozatorului Constantin Toiu, colaboratorul saptamanal vechi al revistei noastre, la implinirea varstei de 80 de ani, si caruia ii uram viata lunga.
Cu acest prilej, laureatul a rostit o scurta cuvantare pe care o reproducem mai jos:
Doamnelor, domnilor, dragi confrati.
Sincer fiind, de aici inainte viata mea incepe sa devina o fictiune, un text...
Ma intreb daca ea nu a fost intotdeauna o plasmuire, o poveste, cum spune Fichte in filosofia lui Als ob,... ca si cum...
Nu ma refer la carti.
Ma refer la ceea ce deseori ne inchipuim ca suntem. Pana ce ochiul sever al Criticii decide...
Ma bucur din toata inima, prin urmare, ca apreciati astazi, cu generozitate, aceasta Fictiune, aceasta poveste a mea pe cale sa se termine.
Nu-i nimic a incercat sa ma consoleze un prieten tanar, - vei subzista... ai posteritatea...
Mersi am incercat sa glumesc dar prefer actualitatea, cat e posibil...
Ma bucur, iarasi, ca pretuirea Dvs. vine din partea unor profesionisti grei ai scrisului. Incat, nici nu-mi mai pasa mie acum de vreo ignorare,... oficios statala, ori alta...
Scriitor sunt, nimic altceva, - si nu am a ma teme decat de parerea confratilor de anvergura.
Taria mea s-a bazat, vrand nevrand, pe o anume fire independenta, de la Sud, aproape salbatica in ascunzisurile ei, inconfortabila, antipatica, uneori, si care m-a insingurat.
N-am avut parte, asadar, de succese politice, sociale vorba lui D.R. Popescu, prozatorul puternic, pe cand conducea Uniunea noastra si care-mi zicea: tu ( adica