Miezul verii, căldură mare, cum ar fi zis Caragiale, apă caldă şi puţină; nici nu mai poate fi vorba să obţii un pahar cu apă de la gheaţă, de la vreun amploiat cu care ai treabă. Aştepţi resemnat la un ghişeu, pînă cînd un funcţionar plictisit şi obosit, te îndrumă spre un altul; poţi să treci astfel pe la trei-patru ghişee, pînă să-ţi rezolvi problema. Începe vacanţa parlamentară, efervescenţele politice se vor muta în provincie şi, o bună parte dintre aleşii noştri se va muta pentru o lună, pe plajele Spaniei, Italiei sau în insulele Pacificului. Pînă la toamnă, pace şi prietenie Alegătorii fac şi ei ce pot. Care au ceva bani, se duc la mare sau la munte, ceilalţi se duc la rude, dacă au norocul ca acestea să domicilieze pe litoral sau într-o zonă împădurită; majoritatea rămîn pe loc, să se coacă în apartamentele încinse şi să iasă doar la o bere. Reumatismele mă silesc să fac nişte fizio-terapie, în locul unui tratament balnear. Lume multă şi la policlinică. Ne aşezăm la coadă ( cred că ne-am făcut un reflex, de pe vremea cînd te aşezai automat la rînd, dacă erau 2-3 oameni în faţa unei prăvălii; se "băga ceva, se "dădea ceva) şi aşteptăm. "E normal să fie atît de cald, zice unul. N-aţi auzit că soarele e din ce în ce mai fierbinte, face explozie şi pătura de ozon s-a subţiat; nu ne mai poate proteja. "Ştiu eu? zice dubitativ o băbuţă. Era foarte cald şi în copilăria mea, dar nimeni nu se speria de asta; e luna lui Cuptor, spuneau oamenii cu înţelegere. Cred că şi buletinele meteo au darul să ne alarmeze; ne aşteptăm dinainte să se întîmple ceva rău şi suportăm mai greu capriciile destul de fireşti ale vremii. Păi dumneata vorbeşti de oamenii care trăiau la ţară şi se acomodau treptat cu soarele, nu ca noi care ieşim, nepregătiţi în vipia de afară, nu se lasă domnul cel pesimist. Nu aţi văzut la televizor, cîţi au ajuns la spital din cauza căldurii? Ascult zîmbin