Despre stramosii unora dintre ei a scris Dimitrie Cantemir. Altii sint mentionati in izvoarele istorice inca dinainte de vremea domniei lui Stefan cel Mare. Secole de-a rindul, inaintasii lor au stapinit peste tinuturile Moldovei. Sate intregi erau la picioarele lor, iar slugile roiau cu zecile prin palatele si conacele in care-si duceau traiul pretios. Femeile lor nu stiau decit sa mingiie clapele pianului si sa vinture evantaiul. Au crescut cu guvernante, si primele cuvinte le-au rostit in frantuzeste sau nemteste. Din toate acestea nu au mai ramas acum decit carti de istorie, iar peste ele s-a asezat praful. Branisteanu, Butureanu, Badarau, Petrescu-Dimbovita, Caraman sint doar citeva nume. Acum oameni simpli, multi dintre urmasii lor sint insa invidiati inca de semeni, care cred ca prin vene le curge singe albastru. Sint ultimii boieri ai Iasului. Intreaga lui avere sta deocamdata ghemuita intr-un apartament de doua camere. De fapt, mai are si o masina, cu care urca in fiecare zi Copoul, cind merge la slujba. Il cheama Gabriel Badarau si este profesor la Facultatea de Istorie. Pe cind era student, si-a studiat arborele genealogic. Nu i-a fost greu, intrucit numelui sau i s-au dedicat studii de specialitate. Primul stramos pe care l-au retinut izvoarele istorice stapinea in 1403 peste tinutul Tutovei, iar cinci veacuri mai tirziu Badaraii se gaseau in nordul Moldovei, pe malul Prutului. De o parte si alta a riului se intindeau domeniile lor, terenuri arabile, paduri si satul ce le purta numele. Badarai se cheama si acum si face parte din comuna Santa Mare, judetul Botosani, situata in apropiere de granita cu Iasul. De mosia Badarailor s-a ales insa praful odata cu instaurarea regimului comunist. Conacul familiei a fost transformat in sediu CAP, iar ulterior darimat. Ca urmare, parintii profesorului de la Facultatea de Istorie au fost fortati sa se multumeasca cu f