Intrebati un om instarit ce reprezinta pentru el cateva zeci de miliarde de lei. Cu siguranta, va aproxima corect valoarea in vile cu piscina la fiecare etaj, in croaziere, limuzine, galeti de caviar si cazi cu sampanie. Cereti-i opinia unui nevoias : ce ar face el cu aceeasi suma? Raspunsul va va uimi : isi va umple frigiderul de mancare, isi va permite o bere la sfarsit de saptamana, isi va pune pinioane noi la Oltcit, isi va permite o vacanta la Baile Calacea sau la Tusnad. Adevarul e ca un roman de rand habar nu are cam cat ar insemna 75.000 de miliarde de lei. E ceva peste puterea lui, ceva la care nu are rost sa se gandeasca. Si totusi, contribuabilul de rand, omul pe care il vezi pe strada mergand cu privirea in jos, garbovit prematur, ar trebui sa stie foarte bine dimensiunea acestei sume. Pentru ca el, mai devreme sau mai tarziu, va scoate din portofelul sau de musama puscata cateva bancnote pe care le va intinde cu mana tremuranda unui functionar. Aceasta este contributia lui la cele 75.000 de miliarde. Statul a decis, poate dupa multa gandire, poate dupa o idee de moment : 91 de societati de stat beneficiaza de amnistie fiscala. Datoriile lor, insumamd 75.000 de miliarde de lei sunt acum inghetate si peste trei ani vor fi sterse ca si cand nu ar fi fost niciodata. Statul nu poate fi insa darnic cu toti. Ca sa acoperi o gaura de asemenea proportii trebuie sa iei, fireste, din alta parte. Cum poti sa mai crezi in asemenea conditii experti economici care iti vorbesc despre viitoarea reducere a impozitelor in Romania? Doar stii clar ca toate deturnarile de fonduri, toate privatizarile frauduloase, toate evaziunile cu prejudicii ale caror zerouri nu mai incap in dosarele Garzilor Financiare au fost suportate, in ultimii 13 ani, de romanul de rand, platitor de impozit. Poti sa te mai miri in aceste conditii ca oamenii care tin mortis sa fie in regula cu statul s