Transmisie specială din Austin, Texas A m fost la Muzeul de istorie al statului Texas «Bob Bullock» din Austin ca să îi caut pe Democraţii lipsă* şi ca să îl educ pe fiul meu într-ale istoriei texane, pentru că acum trăieşte aici şi creşte la rîndu-i doi fii care vor purta cîndva pălării mari şi vor conduce universul. N-am putut găsi nici un democrat, ceea ce e de mirare, dacă e să te gîndeşti la istoria acestui stat. La începuturi, au existat doar patru texani care nu erau indieni. Doi dintre ei erau mexicani, în timp ce ceilalţi doi, care ar putea să fie una şi aceeaşi persoană, erau fugari din Europa folosind nume false. Cu ajutor din Mexic, Spania, Franţa şi Anglia, dar şi din Statele Unite, cei trei sau patru texani au măcelarit toată rezerva de hrană a indienilor, bizonul, apoi au ucis cîţi indieni au putut, iar cînd nu au mai putut ucide au încheiat tot felul de pacte mincinoase, pe care le-au încălcat de îndată ce şi-au mai tras sufletul şi au fost din nou în stare să omoare la indieni. În cîţiva ani, iată că se făcuseră douăzeci de texani, hai, cincisprezece, pentru că unii dintre ei foloseau şi cîte două nume, plus o mulţime de indieni încăpăţînaţi şi o mînă de sclavi africani. Una peste alta, se pare că erau destui texani pentru a-şi declara independenţa faţă de Mexic, de care aparţinea atunci Texasul, deşi Mexicul aparţinuse şi el pînă nu de mult Spaniei. Revoluţia şi războiul cu Mexicul au adus independenţa Republicii Texas, după ce mulţi oameni, din ambele tabere, au murit în încleştări eroice, în special la Alamo, de mîna lui Bowie Cuţitarul şi a generalului Santa Ana. Pronunţat HE-neralul Santa Ana. Pe vremea aceea, postere mari împînzeau New Orleans-ul, New York-ul şi Europa, promiţînd mii de acri de pămînt oricui ar fi vrut să devină texan. Dar afişele nu suflau o vorbă despre faptul că ai putea fi şi ucis pentru asta. Mulţi au venit în Repub