Ce e in sertar va fi in parcare

Echipa s-a nascut in anii '70 si nu a incetat sa se nasca in urmatorii 20 de ani. Fondatorii (Strimbeanu, Circiumarescu) au fost urmati de primul erou al locului (Oblemenco). Din calcatura lui grea de om calare au pornit curand Marcu si Taralunga, iar vijelia lor cam necioplita a curatat locul pentru generatia perfecta: Balaci, Cirtu si restul poemului. La inceputul anilor '90, clasicii au inceput sa lase locul noii tinerimi (Craioveanu, Stinga), dar drumul s-a inchis deodata. Aparea, dezordonat si violent, fotbalul fara arbitru, joc dereglat si murdar, maidan si semetie stirba in buzunarul miliardarilor. Aproape in aceasi clipa se nastea mitul Craiovei astrale, legenda Universitatii la care au urmat cursuri de rezistenta si libertate multimile din stadioane.

Universitatea Craiova este singura echipa pe care am iubit-o (Ajax fiind mai degraba un salt istoric, nu a avut niciodata constitutia umana a unei echipe). N-am incetat sa tin cu Craiova dar, dupa 1990, am pus dragostea de Craiova intr-un sertar plin de fotografii, taieturi din ziare si alte mesaje pentru posteritate. Am ramas insa craiovean ca la 17 ani. Universitatea pe care o iubesc iese ziua in amiaza mare din sertar si joaca numai pentru mine. Geolgau si Ticleanu trec in iures pe langa Makelele si Zidane, Ungureanu si Negrila inving rasunator pe Del Piero si Nedved sub zidurile lui Lung. Ca antrenor al acestei echipe care zburda pe Bernabeu si dicteaza pe San Siro, stiu cateva lucruri pe care le-am tinut pana acum ascunse. Insa de cand Craiova a ajuns premiu in Finala Militienilor, asta nu se mai poate. Dinel Staicu (fost subofiter de militie) si Gigi Netoiu (fost capitan de contrainformatii, adica militian cu alt penaj) se bat pe Universitatea. Staicu si Netoiu se injura din toate milioanele lor de dolari, pusi deoparte din salarii de militian. Dinel si Gig