- Cultural - nr. 156 / 12 August, 2003 Nu sunt putini cei care plang, cu anticipatie, un nu prea indepartat prohod al cartii. Mai mult, pun in acelasi sicriu si scriitorul si cititorul. In ceea ce ma priveste, dincolo de subiectivismul triplei ipostaze in care ma aflu _ cititor, editor, scriitor _ sunt un iremediabil optimist. Nu doar ca nu ma sperie apropierea sfarsitului unei Galaxii, ci vad in explozia tehnicii informationale un aliat complementar, extensiv, atat din perspectiva editarii, cat si a receptarii mesajului literar. Sigur, sunt un conservator. Cele mai multe texte le scriu "de mana", din cand in cand imi dactilografiez textele dar, fatalmente, le dau la cules la calculator, desi nu din nepricepere nu fac acest lucru. Scriu "de mana", pentru ca fluxul gandurilor mele nu e lenes, ci e intr-un relativ ritm sincron cu curgerea lina a pastei de pix pe coala alba de hartie. E o mare pierdere perspectiva de a disparea un segment al marturiilor literare, manuscrisele, cu marca de identitate a fiecarui scriitor, cu caligrafia nu doar a rotunjirilor de litera, ci si a starii de spirit. Dupa listarea scrisului la calculator suntem toti la fel, intr-o uniformitate paguboasa. Cazna nasterii unui text, cu stersaturi, adaugiri, nu va mai fi un martor. Scrisul insa, indiferent de "tehnologia" redactarii, nu va pieri, cartea nu va disparea, cititorii vor continua sa creada in literatura, sa viseze, sa calatoreasca prin lumi imaginare prin intermediul cartii. Cartea se va adapta oricarei economii de piata, va insoti, mai mult sau mai putin, fiecare devenire, fiecare biografie. Se spune ca "nu e om sa nu fi scris o poezie, macar o data, doar o data-n viata lui". Cred ca, la fel nu e om sa nu citeasca o carte, macar o data, doar o data-n viata lui. Pentru ca eu continuu sa cred ca din viata omului nu va putea lipsi niciodata cartea. Aceasta a avut adversari, v