Ceea ce face din Romania o tara in care e cu neputinta sa te plictisesti e ca lucruri care ieri pareau imposibile azi pot fi pipaite. E adevarat ca intr-o forma care, cel mai adesea, e lipsita de continutul asteptat. Baroniada cu care se lauda Octav Cozmanca s-a transformat in mazilirea catorva prefecti cu bube ridicole in cap. Campionul la acest capitol este vajnicul prefect de Alba, care chiar nu intelege ca a ajuns intr-o situatie ridicola in urma numeroaselor scandaluri legate direct sau prin consoarta de persoana sa. Un personaj politic injurat sau chiar detestat mai poate da o lovitura de imagine cu care sa castige niscai simpatii. Un politician care ajunge de rasul opiniei publice e terminat. Asa ca si daca PSD-ul n-ar fi avut plan la debarcat prefecti, de acest Ioan Rus de Alba tot s-ar fi scuturat. Probabil insa ca sugerandu-i ultimativ sa demisioneze din motive personale.

Pana acum, in partidul de guvernamant cuvantul de ordine a fost ca rufele murdare se spala cu discretie. Adica fara a da prilej de subiecte de scandal presei si de Б─°clevetealaБ─˛ opozitiei. Fiindca, orice s-ar spune, PSD-ul are destule de pierdut ori de cate ori isi sacrifica vreun om mai important. In partid orice asemenea mutare pica prost. E socotita o dovada de slabiciune, ba mai rau, un semn ca partidul nu e in stare sa-si apere oamenii. La noi, a fi membru intr-un partid presupune convingeri doctrinare in proportie de cel mult 20% in comparatie cu celelalte motive care determina optiunea politica. Prietenii, invidii, relatii, dorinta de putere, nevoia de protectie politica si nu in ultimul rand speranta impunitatii fata de litera legii. Intr-o tara in care legea se aplica ritos numai boschetarilor fara relatii e de inteles de ce cand un partid ajunge la putere se face coada la inscrieri in randurile sale.

Premierul Nastase stie foarte bine lectia asta si probabil ca