Multi patroni romani se afla intr-o cautare perpetua de contabili. Sunt “vanati” absolventii de I.S.E., care stiu sa faca in mod corect o balanta contabila, dar si sa tina registre nereale, sa intocmeasca documente de plata fictive sau sa faca declaratii de impunere masluite. Furtul de la stat a evoluat surprinzator in ultimii ani, de la saiba ascunsa inainte de 1989 in plasa de mancare, departe de ochii vigilenti ai portarului de intreprindere, suparat ca cineva isi permite sa fure mai mult decat el, la vagonul de combustibil sau tonele de alcool artizanal care inunda piata si sufoca orice concurenta cinstita. Vorbim despre economia subterana ca despre o notiune abstracta. Pe promotorii ei ni-i inchipuim ca pe niste personaje sinistre care, din umbra, manevreaza interese, ung parghii, mituiesc oamenii potriviti. Nu prea ne da prin cap ca, atunci cand nu cerem bon fiscal la magazin sau cand cumparam tigari de contrabanda, facute pe vapoare, devenim parte integranta a marelui sistem al economiei de subsol. Fiscul e, de ani buni, hartuit de evaziuni, de fraude, de inginerii financiare care depasesc orice imaginatie. Constanta era ravasita, la inceputul anului, de un scandal fara precedent, legat de rambursarea ilegala de TVA. Miliarde de lei revendicate de societati-fantoma, care au disparut peste noapte. Nu a fost nicidecum una din loviturile de teatru care sa fi zguduit Ministerul Finantelor. Fiscul s-a obisnuit cu furtul constant, pe diverse cai, in mod organizat si temeinic. Din cand in cand, ministrul Mihai Tanasescu mai iesea la rampa, senin, spunand ca nu sunt bani de reparat scoli, de platit pensii sau tratat bolnavi. De ce? Pentru ca se fura. In fata tunurilor care se succed in ritm alert, ramane in linia intai o singura institutie, in jurul careia se invart acum ambitii foarte mari. Garda Financiara e colacul de salvare al unui Fisc ciuruit. Sute de miliarde