In Israel, zidarii romani sunt goniti de la toate firmele de constructii de cand patronii au aflat ca pot ajunge la inchisoare pentru angajarea de straini fara acte. In Italia, fete de 14-15 ani din Botosani sau Caras-Severin sunt plasate ca “dansatoare” la bordeluri clandestine in Milano, Venetia sau Napoli. In Spania, salahorii romani care isi rup picioarele sau coastele sunt lasati sa zaca in fata spitalului daca nu au asigurare medicala. La Berlin, lagarele in care stau romani sunt frecvent atacate cu pietre si bate de tinerii “neo”, care spun ca sunt someri din cauza imigrantilor. Si, totusi, visul majoritatii romanilor ramane plecatul “afara”. Cu orice pret, prin orice mijloace. Si in Timisoara cei care organizeaza “curse ale foamei” spre Occident, cu 10-15 muncitori inghesuiti intr-un microbuz, fac bani frumosi. La mica negociere cu vama, filierele de transport de mana de munca la negru spre Europa de Vest alimenteaza constant lacomia patronilor vestici care stiu ca, daca le iau romanilor pasapoartele, ii pot trata ca pe niste sclavi. Slabiti, bolnavi, multi se intorc in tara, jurand ca nu le mai va mai trebui niciodata munca in strainatate. In locul lor pleaca, mereu, “carne proaspata”. Tinand cont de situatia economica din tara, e greu de crezut ca Romania e unul din statele cu cea mai mica rata a somajului din Europa. Oficialii din Ministerul Muncii anunta in fiecare luna, cu placere, ca somajul scade vertiginos, cu doua-trei procente pe an. S-a ajuns astfel ca Romania sa aiba o rata a somajului de 7-8%, destul de buna in comparatie cu alte state vest-europene. Adevarul e insa altul. Economia subterana inghite in fiecare luna noi si noi firme, sute de mii de romani lucrand la negru. Acestora li se mai adauga si cei aproape un milion de romani care lucreaza in strainatate, legal sau ilegal. Chiar daca suna destul de abstract, Romania exporta somaj. Semnalele