- Social - nr. 179 / 12 Septembrie, 2003 Aviatia moderna datoreaza inain tasilor ei, primilor constructori si piloti, veneratie, pioasa aducere aminte, dragoste si admiratie nemarginite pentru stradaniile si jertfele lor aduse pentru cucerirea inaltului cerului. Unul dintre cei care au faurit legenda si a facut sa se ridice la cotele cele mai inalte renumele creatorilor, construc torilor si pilotilor romani a fost Aurel Vlaicu, de la a carui moarte tragica se implinesc in aceste zile de septembrie 90 de ani. Astazi, toata lumea este convinsa ca pentru a zbura este necesar sa ai o foarte buna pregatire profesionala, calitati volitive deosebite si dragoste pentru meseria aleasa. Atunci, insa, pentru a imagina primele masini de zbor cu motor, pentru a le construi, pentru a zbura cu ele, se cerea, pe langa o pregatire stiintifica si tehnica, pe langa o indemanare de meserias, si mult curaj. Curajul de a pasi pe cai inca necunoscute, de a influenta scepticismul si ironia multor contemporani, de a lupta cu opozitia loiala sau rauvoitoare a concurentilor, de a-ti pune in pericol situatia si chiar viata pentru infaptuirea acestui vis. Si daca cel dintai om care a reusit sa iasa invingator in lupta cu vazduhul, izbutind prima desprindere a unui aparat mai greu decat aerul de pe sol cu mijloacele aflate la bord, a fost romanul Traian Vuia, eveniment care a avut loc la Paris in ziua de 18 martie 1906, lui Vlaicu i-a trebuit curajul de a infrunta pe neincrezatori, pe necunoscatori, pe birocrati, pe politicienii acelor timpuri. In cele din urma a avut nevoie si de curajul de a-si invinge propriile indoieli. Despre acest erou national al aviatiei au scris poetii, prozatorii, au vorbit in nenumarate ocazii savantii si oamenii de stiinta, au doinit taranii de pe meleagurile Orastiei. Inca din copilarie s-a aprins in mintea lui Aurel Vlaicu ideea zborului. Il atragea zborul gaze