Multe dintre cartile de calatorie seamana, involuntar, cu niste fotografii marite: cu acele poze pe care turistii de toate natiile si le fac in fata cate unui "obiectiv" cultural de prim ordin, Multe dintre cartile de calatorie seamana, involuntar, cu niste fotografii marite: cu acele poze pe care turistii de toate natiile si le fac in fata cate unui "obiectiv" cultural de prim ordin, reflectat si in zambetul lor de cuceritori. E foarte important fundalul, e obligatoriu sa se vada - bine centrate - statuia faimoasa, intrarea principala din Castel, pinul numarul unu de pe Colina Palatinus. Textul inainteaza trudnic, impanat cu referinte istorice, geografice, culturale in sens larg, de parca autorul ar vrea sa concureze ghidurile de profil, oferind cititorului o abundenta informatie. Dar ceea ce ne intereseaza, de fapt, la o carte de calatorie este felul in care cele vizitate (locurile, peisajele, monumentele, oamenii) se rasfrang in ochii privitorului. Experienta lui merita "citita", subiectivitatea inerenta cu care "povesteste" un tinut, o tara, propriile aventuri si revelatii traite acolo. Acestea conteaza mai mult decat locul in sine; oricat de fabulos, peisajul ramane ca suspendat intr-un poster, daca nu se refracta in sensibilitatea calatorului. Volum de debut, Tara care nu exista (Ed. Albatros, 2003) propune si impune un nume care, pana acum, nu exista nici el in memoria criticului. Recomandarea unui Octavian Paler e asadar binevenita. Tatiana Covor, autoarea, a fugit din Romania cu multi ani in urma, stabilindu-se in Italia si ducand acum, la Roma, o existenta in cadre tipic occidentale. Calatoria ei in exotica Thailanda e una cu functie terapeutica: la 50 de ani, si-a pierdut, cu tovarasul de viata devenit subit indiferent, reazemul afectiv si existential. ii trebuie un "timp in afara timpului", un catalizator psihic pe care il cauta si il descopera pe alte m