crede scriitorul Ismail Kadare, nominalizat de patru ori la Premiul Nobel - Cum poti ajunge la notorietate mondiala, facand totusi parte dintr-o cultura "mica"? Cum poti spulbera aceasta prejudecata, bariera limbii, "limitele Estului"? Scriind intr-o limba de circulatie universala? - Astfel de "cazuri" nu mai sunt, astazi, singulare. Se intampla destul de frecvent. Sunt tot mai multi scriitori care intra in constiinta lumii, desi provin din culturile asa-zise "mici". Fie ca vine din Est, fie din Columbia sau Norvegia. Eu n-am scris niciodata in alta limba decat albaneza. Sunt cetatean albanez. Cea mai mare parte a vietii mele am trait in Albania. Cu toate astea, inca de la primul roman publicat, "Generalul armatei moarte", am fost tradus aproape in toate tarile. - Cand, in 1990, v-ati stabilit pentru mai mult de zece ani in Franta, ati avut sentimentul dezradacinarii? - Scriitorul poate fi liber chiar traind intr-un regim dictatorial, dupa cum nu poate fi liber in democratie. Cine nu are nimic de spus "nu se va simti liber nici in cel mai democratic regim. Daca lucrurile n-ar sta asa, in dictaturile comuniste ar fi aparut numai literatura mediocra, iar in democratie, doar literatura mare. Or, istoria sta marturie ca lucrurile nu pot fi judecate in mod simplist. Ca scriitor nu te poti simti dezradacinat, daca trecand de la o tara la alta, de la un regim la altul, ai ceva de spus. Asa se si explica de ce, fie si intr-un regim dictatorial, te poti simti liber, fara a-ti schimba nici stilul, nici modul de exprimare, nici tematica. Daca pentru tine literatura, scrisul, reprezinta un tel superior, atunci, sigur, cartile tale vor aduce in epoca, acel ceva superior. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)