Intre 18 si 22 august, in cadrul Universitatii Internationale Menéndez Pelayo, cu sediul in Santander (Spania), scriitorul mexican Carlos Fuentes1 a sustinut un curs magistral – Polyanna noaptea: Cinci lecturi asupra romanului american.
Insistind asupra unor autori emblematici ca Hawthorne, Poe, Melville, Henry James, Twain, Fitzgerald, Steinbeck, Dos Passos, Faulkner, Chandler, Hammett, James Baldwin si Richard Wright, Fuentes si-a propus sa ilustreze imaginea unei Americi „nocturne“, indepartata de discursul general de optimism si de incredere in progres. Statele Unite s-au caracterizat de la inceput printr-o viziune idilica asupra trecutului si utopica in ceea ce priveste viitorul, viziune intruchipata de personajul lui Eleanor Porter, Polyanna, eterna fetita fericita, a carei imagine ar putea fi Mary Pickford.
De-a lungul celor cinci conferinte, Carlos Fuentes a subliniat dimensiunea critica a acestei literaturi „nocturne“, o literatura care reliefeaza una dintre coordonatele cele mai ingrijoratoare ale discursului oficial: „maniheismul, acest vierme in marul raiului american“. Rai construit de la premizele „visului american“ (the american dream) si ale „felului american de viata“ (the american way of life) si bazat pe un drept constitutional insolit, stipulat de Hamilton si Madison: dreptul de a urmari cu orice pret fericirea. Dar, asa cum ne aminteste Nietzsche, „de putine ori coincid fericirea si istoria“.
Inainte de a-si expune excelentele comentarii despre scriitorii selectati, Fuentes a subliniat ca deplinge profund faptul ca Statele Unite, capabile cu Roosevelt (epoca pe care autorul mexican, fiu de diplomat, a trait-o in America) de un proiect democratic autentic, au pierdut acum aceasta capacitate politica. In schimb, scriitorii au construit dintotdeauna in Statele Unite un discurs de opozitie, evidentiind fata „intunecat
