Domnisoara Julia de August Strindberg si Nunta de argint de Anthony Swerling, Teatrul dramatic „Ion D. Sirbu“, Petrosani.
Regia artistica: Horatiu Ioan Apan. Scenografia: Zoltan Schapira.
Cu: Nicoleta Bolca, Nicolae Vicol, Oana Liciu.
Masina ruleaza precaut, torcind precum un motan batrin, pe soseaua Deva-Petrosani, intr-un decor pe care-l vad pentru prima oara. Cresc dealurile si padurile in jurul meu, provocindu-mi un inceput de stare extatica fata de frumusetile patriei, asta pina ce trec de Galda. In sanatoriul de acolo se afla internat unul dintre cei mai importanti regizori romani (Peter Brook l-a plasat printre primii zece din Europa – o simpla statistica, pe cit de seaca, pe atit de socanta), Aureliu (Rica, pentru prieteni) Manea. Si-atunci s-a dus naibii tot extazul meu mioritic, mi-am amintit de lungile mele discutii cu Rica, la cafeneaua „Mamaia“ din Cluj, pe cind „avansase“ la teatrul de papusi, discutii exclusiv pe teme teatrale. O salcie firava acest barbat (scuzati-mi ieftinul sentimentalism, dar, zau, imi dau lacrimile cind ma gindesc la Rica, despre care unii habar n-au ca mai traieste), mereu cuprins de-un tremur vag perceptibil atunci cind se vorbea despre scena. Si am trecut de Galda, evident, fara sa ma opresc (din exterior aratam chiar nepasator) si am descoperit Calanul, un decor monstruos prin rugina si inutilitatea sa, in care, pe bune, te apucau frisoane strindbergiene. Apoi am ajuns in Petrosani, un oras pitit in munti care ar fi putut fi, la ora asta, o statiune turistica de referinta. Aici exista Teatrul dramatic „Ion D. Sirbu“, care incearca sa onoreze numele pe care-l poarta.
Horatiu Ioan Apan este absolvent al scolii de regie din Cluj. A fost profesor de biologie, dar „rana teatrala din piept“ nu i-a dat pace. Si-a oblojit-o luindu-si diploma cu Tennessee Williams. I-am urmarit, o vreme (c