Undeva, între blocuri, un tomberon din acela mare de gunoi. În tomberon, nişte pisici schiloade se bat pe resturi. În jurul tomberonului debordează gunoaiele. Pe tomberon, scris mare cu cretă: Noi facem legea! Semnat: Cezar Ficat.
În mijlocul Bucureştilor, undeva pe Lipscani. Gunoierii au terminat de adunat tomberoanele de prin locuinţe şi magazine. Acum sînt în pauză. S-au adunat în jurul unei grămezi impozante de gunoaie rămase pe caldarîm şi i-au dat foc. Cu nişte vergele de la maşină au improvizat frigărui pe care prăjesc nişte hălci de carne. Au scos, nu ştiu de unde, şi un soi de grătar pe care se perpelesc cîteva duzini de mici luaţi de la cîrciuma de alături. Au cumpărat şi nişte bere. Stau în jurul focului de gunoaie, beau bere, mănîncă şi rîd. Miroase a mici peste centrul Bucureştiului de-ţi lasă gura apă. Crematoriul de gunoaie dintr-un cartier de blocuri. Un ţigan îşi bate nevasta. Ţipă, se ceartă, se tăvălesc prin gunoaie. Nici unul, nici celălalt nu se lasă mai prejos. Cei cîţiva locatari aşezaţi ca la portiţă în buza scărilor de bloc strîmbă din nas, oftează dispreţuitor dar nu se amestecă. La un moment dat, ţipetele devin acute iar hărmălaia se înteţeşte. - Las-o, mă, fir-ai să fii de nenorocit, că-mi trezeşti copiii! - se iţeşte o mamă revoltată la fereastra etajului trei a unui bloc. Cei doi se opresc ca prin farmec, iar ţiganca, cu o dîră subţire de sînge care-i curge din nas, se răţoieşte la femeia de la etaj: - Ce-ai, fă, cu noi, sîntem la noi, la gunoaie!
E vreo două sau trei noaptea. Mă trezeşte zgomot de voci din stradă. Încerc să adorm la loc, dar nu reuşesc: zgomotul vocilor se înteţeşte. Mă scol din pat şi mă uit furios pe fereastră. Jos, în stradă, lîngă tomberonul din faţa unei case în construcţie, un bărbat ţipă la o femeie: - Mie, mă (bip), să-mi faci una ca asta, (bip, bip)? - Ăăăă... Cearta continuă. De fapt, vorbeşt
