* "Pensionar, ofer cameră spaţioasă la două studente curate, fără vicii, contra chirie mică şi menaj uşor. Tel..." Cătălin a ajuns să locuiască în gazdă, la aproape un an după ce şi-a vîndut garsoniera cu trei mii cinci sute de dolari. Garsoniera o moştenise de la o mătuşă şi se afla undeva, într-un punct terminus al cartierului Berceni. De la fereastra sa putea să admire priveliştea unui cîmp necultivat, plin de buruieni şi de gunoaie. Cînd ploua, maidanul devenea o mocirlă unde se bălăceau cei cîţiva porci ai vecinilor săi de bloc. După ce a intrat la facultate, la Filologie, Cătălin s-a mutat în "casa" cea nouă, ceva mai mare decît o debara, cu o baie despărţită de bucătărie printr-o perdea din plastic şi a rezistat aici trei ani, anii săi "boemi". La un moment dat, sătul pînă-n gît de cartofi fierţi, votcă ieftină şi ţigări "Mărăşeşti", Cătălin s-a decis să renunţe la şcoală, pentru o perioadă nelimitată de timp, şi să se apuce de afaceri, aşa că a dat un anunţ la ziar, pentru a-şi vinde garsoniera. Cu un sfert din bani şi-a plătit datoriile la întreţinere, cu alt sfert şi-a închiriat pe şase luni un apartament decent la Piaţa Sudului, iar jumătate i-a investit în trei calculatoare second-hand, căci visa să-şi deschidă un Internet-café. La sfîrşitul celor şase luni, s-a trezit fără nici un chior în buzunar pe trotuarul din faţa blocului cu apartamentul respectiv, înconjurat de monitoare, tastaturi, unităţi şi cabluri. A măritat repede un calculator şi a început să-şi caute o gazdă, iar un prieten i-a recomandat-o pe doamna Mina, 73 de ani, fără copii, nepoţi etc., pocăită. "Dacă îl primeşti pe Isus în inima ta, poate, cine ştie, îi moşteneşti apartamentul!", i-a zis prietenul, rîzînd. "De la început mi-a zis să nu prindă la ea în casă femei, ţigări şi băutură şi să vin cu cît mai puţine bagaje!", povesteşte Cătălin. "S-a speriat cînd m-a văzut cărînd în c