interviu cu César Antonio MOLINA

César Antonio Molina este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi spanioli de azi, reprezentativ pentru "schimbarea" neosimbolistă şi metafizică din anii '70. Jurnalist şi profesor de jurnalistică la Universitatea Carlos III din Madrid, eseist ironic şi sceptic (Despre inutilitatea poeziei, Nostalgia abisului pierdut şi Despre iberism sînt cele mai cunoscute cărţi ale sale), traducător de lux, César Antonio Molina este în prezent directorul unei instituţii mitice în Spania, Círculo de Bellas Artes, unde se organizează de 25 de ani conferinţe, colocvii, expoziţii, spectacole, prin care se stabilesc schimburi culturale internaţionale. Organism în totalitate privat, finanţat prin contribuţia unor societari (socios) benevoli, Círculo de Bellas Artes este un veritabil model de gestiune culturală, de luare pe cont propriu a "afacerilor" culturale şi de reconsiderare a propriilor forţe. Despre acest loc miraculos din inima Madridului, despre culisele sale mai prozaice şi despre o eventuală "săptămînă românească" la Madrid a vorbit săptămîna trecută la Institutul Cultural Român poetul spaniol, ajuns în România la invitaţia Institutului Cervantes din Bucureşti şi asumîndu-şi, cu umor, rolul de manager cultural. (S. S.)

Cînd, cum şi de ce începe unul dintre cei mai interesanţi poeţi spanioli ai vremurilor noastre să se dedice "managementului cultural", o formă (mai rafinată, e drept) de administraţie publică? Există cazuri mai celebre decît al meu: Pessoa era funcţionar, Cervantes era soldat, iar Eliot era bancher. Scriitorii au şi trebuie să aibă meserii diferite. Góngora era preot, Valéry sau Rilke au fost multă vreme întreţinuţi ai unor femei din înalta societate (e şi asta o meserie), Luis Mateo Díez, un foarte bun poet contemporan, e funcţionar la Primăria din Madrid. Eu sînt profesor şi jurnalist, nu văd de ce nu