“Cel mai mare procentaj de indeplinire (100 %) s-a obtinut la masurile privind lupta impotriva coruptiei”, spune un comunicat oficial privind realizarea, la 30 septembrie 2003, a planului de masuri prioritare pentru integrarea europeana... Intr-o perioada in care scandalurile de coruptie deschid si inchid editii de ziare si jurnale radio si TV, o astfel de afirmatie te face sa stai si sa te intrebi : ori majoritatea populatiei este considerata tampita, fiind sfidata cu un tupeu fara limite, ori acea mare parte a societatii este formata din nebuni pierduti undeva la poarta Raiului, unde coruptii zilei au ajuns ingeri si arhangheli. Starea aceasta de nauceala se amplifica in momentul in care portavoce a Guvernului pentru transmiterea acelui mesaj este chiar un ministru caruia i s-a dovedit (de presa) implicarea intr-o afacere de familie cu bani europeni, respectiv, Hildegard Puwak. Ministrul caruia, in plin scandal de coruptie, sefii ii luau apararea, excluzand implicarea sa in vreun act de coruptie, prin celebra deja fraza : “Daca si doamna Puwak este corupta, inseamna ca nu mai avem nimic sfant in tara asta”. Daca ministrul Hildegrad Puwak este vazuta ca Maica Precista, inchipuiti-va pe unde se afla, pe o imaginara scara morala, colegii sau superiorii sai... Cazul Puwak nu e singular. Dar e printre cele mai proaspete si, in plus, a atras si atentia presei occidentale, aflata la unison cu mass-media din Romania care au tratat acest subiect, saptamani in sir. Printr-o declaratie socant de sincera, seful A.P.A.P.S., Ovidiu Musetescu, trada si el gaunosenia unui sistem si modul in care s-au mai facut, probabil, privatizari in Romania. “Sunt baieti frumosi”, a justificat Musetescu bonitatea cu semne de intrebare a cumparatorilor Aro si Roman. Se poate ca indarjirea cu care sunt aparate personaje suspuse dovedite a fi corupte sau doar banuite sa fie o lupta demagoga, o ati