„Am petrecut o seara placuta, acum vreo doua saptamini, la Odeon. Acest teatru din miezul Bucurestiului, din imediata apropiere a piatetei unde se afla, cindva, Teatrul National (de altminteri, Sala Majestic a gazduit, prin anii ’60-’70, reprezentatiile «primei scene a tarii»), a fost in stagiunea trecuta si a ramas in actualul sezon preferatul meu. Cred ca ii este ingaduit cronicarului sa exprime ceea ce se cheama «o opinie subiectiva» – de parca ar exista pe lumea asta om cu opinie obiectiva! Mie, marturisesc sincer, cladirea frumos renovata, sala inteligent remobilata (cu scaune, adica, unde nu-ti intepeneste spinarea si nu capeti torticolis), foaierul luminat a giorno si (pardon) dependintele absolut civilizate, dovedind, tot si toate, prezenta cuiva care se gindeste la bunastarea semenilor ce vin in vizita pe bani, mie, zic, astea la un loc imi dau o senzatie extrem de reconfortanta: senzatia ca aici sint asteptata cu drag. Si – de ce as minti? – lucrul acesta imi place foarte mult. Nu cred ca sint singura.“
(Alice GEORGESCU, Ziarul de duminica)
„Exista in teatrul romanesc o presiune din ce in ce mai accentuata din partea promotiilor recente pentru a se impune, in ciuda intepenirii manifestate de oficialitatile confortabil instalate «la cirma» institutiilor teatrale. Obtuzitati si comoditati greu de clintit! In actuala stagiune (2001-2002), Teatrul Odeon din Bucuresti a initiat un program de promovare a tinerilor regizori. Atentia acordata s-a dovedit de bun augur, in urma concursului de proiecte citiva absolventi ai sectiei Regie din UNATC au avut ocazia sa-si insceneze optiunile artistice: Sorin Militaru (Genocid sau ficatul meu e fara rost de Werner Schwab), Alexandru Berceanu (Marisol de José Rivera) si Anca Maria Colteanu cu Alchimistul, dupa romanul lui Paulo Coelho.“
(Crenguta MANEA, Arhitext Design)
„Dupa doua luni d
