..Când îl vedeam pe domnul Andrei Marga la televizor şi-i auzeam vorba molcom-ardelenească prefigurând perspectiva învăţământului românesc, eram convins că şansele politicii sale de reorganizare în domeniu erau cam nule. Pentru că românul suportă tot felul de chestii, dar nu şi încorsetarea în programe rigide, mai ales după evadarea din ceauşism. Iar dacă mai e şi intelectual, sau demnitar – şi e, dacă ne gândim că, la această oră, patria e atât de plină de doctori în ceva, încât e mai bine să discutăm despre fotbal... De-aceea cred că domnul fost-ministru s-a şi autopedepsit înscriindu-se în PNŢCD şi întorcându-se la babeşbolyaianul clujean, umilit că nu a ştiut destulă carte dialectic-hegeliană oponentă înverşunată a dualismului kantian – uf! L-a învăţat apoi doamna Ecaterina Andronescu, dacă domnul rector şi filozof şi-o fi luat notiţe – că merita! Prima dată când a apărut la televizor această simpatică doamnă, prietenul meu Haralampy, după ce trăsese o ambrozie de prune bistriţene, a zis că seamănă cu Dan Spătaru interpretând o compoziţie de Ion Vasilescu... Ca să vedeţi ce efecte poate să aibă o tărie de minim „60 de focuri”... Ea a fost cea care a pus bazele reale ale unui sistem educaţional originaR şi cu roade imediate; păcat că nu a fost înţeleasă nici măcar de către domnul Adrian Năstase, fiind mazilită (scuzaţi) tocma-n prag de bacalaureat în urma unei remanieri-restructurări guvernamentale la sânge, când au şi apărut doi miniştri noi... Pe această linie descendent-pesedistă, următorul mare şi definitiv reformator al sistemului educaţional românesc apărut pe sticla MegaVisionului meu, este Domnul Alexandru Athanasiu, care a spulberat orice urmă de logică a cuplului Marga-Andronescu şi a reuşit în doar câteva zile să creeze o stare generală de spirit la dăscălime pliată perfect pe momentul „capacitate-bacalaureat”. Pentru domnia sa, cu o experienţă an