O data cu incheierea editiei de anul acesta a Tirgului de Carte de la Frankfurt, a renascut si optimismul organizatorilor. Cifrele cu minus au disparut. Bilantul: cu 7% mai multi vizitatori, cu 4% mai multi expozanti decit anul trecut. In cadrul a peste 3.000 de manifestari au fost prezentate peste 335.000 de titluri si in jur de 1.000 de scriitori s-au intilnit cu publicul cititor.
Invitate de onoare la acest urias event, editurile rusesti si-au facut aparitia in forta, sub sloganul: „Russia-New Pages“. Un spectacol impresionant prin numarul, calitatea si varietatea scriitorilor prezentati si care naste imediat in mintea vizitatorului roman intrebarea: de ce lipsesc acesti scriitori rusi din programele editoriale romanesti?
Atit presa de specialitate cit si participantii au apreciat initiativa organizatorilor de a crea la fiecare pas evenimente: locuri special organizate pentru intilniri cu traducatori, ilustratori, agenti literari aflati pentru prima oara la tirg, spatii pentru proiectii de filme, pentru producatorii de comics-uri, „Sofaua albastra“ – colt special amenajat pentru intilniri televizate, discoteca lui Wladimir Kaminer, seara de tango a lui Günther Grass si, sigur ca da, statul la coada pentru semnatura lui Coelho. Strabatind zilnic halele tirgului, incepea sa ti se para normal sa vezi ici si colo „figuri cunoscute“ inconjurate de public, cum ar fi Margaret Atwood, Kenn Follet, Cees Noteboom, Günther Grass, Susan Sonntag si nu numai.
Hala oferita Europei Centrale si de Est a fost dominata de standul urias al editorilor rusi, lipsit insa de coerenta si eleganta pe care le are de obicei un stand de „tara invitata“. Ca intotdeauna, spatiul tarilor central-europene – incluzind aici tot, de la mic, la mare – a fost impecabil aranjat: cu materiale usoare si foarte ieftine, cu reproduceri de calitate si citeva piese de mobilier