Pentru Maria si Patrick
Poate mai putin controversat astazi decit in anii ’90, hip-hop-ul s-a transformat dintr-o miscare culturala afro-americana intr-un produs globalizant, generind, fireste, realitati specifice. Comentatorii fenomenului precizeaza ceea ce este mai mult decit o problema de terminologie, si anume distinctia dintre doua notiuni aparent intersanjabile: hip hop si rap. Hip-hop-ul desemneaza cultura urbana dezvoltata in jurul muzicii rap, numarind astfel 25 de ani de istorie, fata de cei 20 ai expresiei sale strict muzicale. Aria culturala raspunde nevoilor de definire sociala ale unor comunitati etnice in plina restructurare, de la periferiile unei Americi postindustriale (iar acum, ale unei lumi intregi).
Comentatorii (precum si performerii) fenomenului ii localizeaza inceputurile in sectiunea de sud a Bronx-ului anilor ’70, permitind dezvoltarea unui mixaj de traditii afro-americane si afro-caraibiene sub forma triadei constitutive a hip-hop-ului: graffiti, breakdance si rap.
Contribuind la articularea unor identitati etnice marginale, elementele vizuale, muzica, versurile si stilul de dans aflate la originile hip-hop-ului lanseaza, in opinia celor mai multi, o revizuire a traditiilor diasporei africane, implicind note semnificative de protest social. In acelasi timp, tot ele ingaduie o perspectiva non-exclusivista asupra structurii multiculturale a Statelor Unite, evidentiind un act fondator extrem de complex: unul dintre initiatorii fenomenului graffiti a fost un adolescent grec, Demetrius (pseudonim TAKI), din Manhattan; breakdance-ul combina miscari din dansuri africane sau braziliene si din artele martiale orientale; iar jamaicanul Kool DJ Herc, in incercarea de a-si adapta rimele la ritmurile de reggae, este un nume de legenda al inceputurilor rap-ului.
Ca discurs artistic alternativ, graffiti-ul a
