Nu am fost acolo, mi s-a povestit: acum doi ani în troleibuzul 69 şoferul nu a mai oprit în staţii, iar oamenii au fost jefuiţi de cinci tîlhari cu cuţite. Singurul bărbat care s-a opus a fost bătut zdravăn şi lăsat în stradă. Doar doi oameni dintr-un troleibuz plin (printre care şi cea care mi-a povestit totul) l-au ajutat să se ridice, l-au dus la un spital. Nici o plîngere nu a fost înregistrată la poliţie. 69 şi-a continuat traseul.
Să fugi. Singurul lucru care îţi trece prin cap. Să deschidă nenorocitul ăsta de şofer uşile, să ieşi binişor de acolo fără să urli ca să atragi atenţia, fără să te uiţi în ochii lor pentru că te-ar recunoaşte, să nu spui nimănui nimic, nimic, să ajungi acasă, să te baricadezi înăuntru, sub plapumă e bine, e întuneric, să iei diazepam şi să dormi dus, fără vise, bine că ai scăpat, ţie nu ţi-au furat nimic, Sfîntă Fecioară ce bună eşti tu cu mine, mîine jur ca am să merg la biserică să aprind lumînări şi să sărut icoane, şoferul, şoferul e de vină, sigur era în cîrdăşie cu ei, două săptămîni, luni, ani nu mai iau troleul, doar taxiul, de acum încolo, costă, dar mai bine aşa, viu, sănătos, cu mobilul şi banii de întreţinere în buzunar, la locul unde ar trebui să fie, fără cuţite la beregată şi pumni care să-ţi scoată dinţii, fără picioare care să se înmoaie şi stări de leşin şi fără ca mîna ta supusă să coboare la buzunarul cu mobil şi bani de întreţinere, să scoată de acolo tot, şi apoi vocea aia pe care nu o recunoşti, şi ea tot a ta, sugrumată, stridentă, care să spună: "asta e tot ce am, un mobil, banii ăştia, dar, vă rog, dacă se poate, fără cuţite, vă mulţumesc, doar dacă se poate, nu vreau să fac probleme", iar ei, rînjind să-ţi taie un nasture în joacă şi să te mîngîie pe faţă cu mîinile lor murdare, cu unghii negre, "eşti băiat bun, cu băieţii buni noi n-avem nimic de împărţit, nasturele ţi l-am luat doar aşa, ca a