- Cultural - nr. 218 / 6 Noiembrie, 2003 Bisericile de lemn aflate pe teritoriul judetului Mures aduc, peste veacuri, marturia unor tipuri de plan si un bogat repertoriu decorativ, sculptural si pictural, ele constituind certificatul prezentei colectivitatii romanesti, autohtone, inca de la inceput pe aceste meleaguri. Referindu-se la evolutia bisericilor de lemn din Transilvania, Dinu Antonescu remarca: "infrumusetandu-se prin decoratia crestaturilor si mestesugitelor imbinari spre a inalta si deosebi casa Domnului de aceea a omului. De buna seama cea mai maiastra caracteristica a bisericilor din lemn transilvanene este intai panta rapida a acoperisului care-i schimba favorabil proportia, apoi turnul, ce da un neasemuit farmec lacasului sfant prin verti calitatea si avantarea-i de neinchipuit a carui culme, de vrea credinciosul s-o zareasca, greu sa nu-i pice caciula din cap". In fosta localitate rurala Reghin-Sat, azi cuprinsa in teritoriul municipiului Reghin, in strada Maciesului, la nr.5, in mijlocul vechiului cimitir, este situata biserica de lemn ce poarta hramul "Sfantu Nicolae", cunoscuta mai mult sub denumirea de Biserica lui Petru Maior, care a slujit in aceasta biserica intre anii 1784-1809. Monumentul face parte din grupul tipologic caracteristic zonei superioare a raului Mures, "importat" din Moldova, cu o compozitie planimetrica de tip trilobat, cu abside poligonale. In judetul Mures acest tip de biserica a mai fost intalnit la fosta biserica din Breaza, datata la 1777. Desi este cea mai indepartata de Moldova, biserica din Reghin dateaza din prima jumatate a secolului al XVIII-lea, intre anii 1733-1744. Din inscriptia aflata pe icoana Sfantului Arhanghel Mihail, daruita bisericii de comunitatea romanilor din satul Bardesti, de langa Targu-Mures, deducem ca aceasta a fost donata in anul 1744, ceea ce inseamna ca punerea pietrei de temelie a biserici