Daca cititi acest articol pe Internet, in fata calculatorului personal, inseamna ca aveti posibilitatea sa verificati cate din jocurile, programele sau filmele de pe computerul la care butonati au licenta. Daca ati platit pentru toate copy-right-ul, inseamna ca v-ati usurat buzunarul cu cateva sute de dolari. In proportie de 95% romanii care au un calculator acasa au luat insa programele “la pachet”, atunci cand au cumparat computerul, si si-au mai facut rost pe parcurs de ce mai aveau nevoie de pe la prieteni. Situatia nu e mai buna nici in cazul firmelor. Teoretic, toti au comis o ilegalitate si sunt pasibili de amenda sau chiar inchisoare. Copy-right-ul a fost, poate, legea cea mai ignorata in ultimii 13 ani de democratie romaneasca. Muzicile la teava, filmele porno pe care le poti cumpara la kilogram din caminele studentesti, casetele “artizanale” au pus bazele unei industrii infloritoare. Piratii sunt inca “pe val”. Abia de cativa ani autoritatile au inceput sa-i ia la intrebari. De cand inscriptoarele de CD-uri nu mai sunt un lux, fenomenul a luat o amploare fara precedent. 13 ani de piraterie Perioada 1990-’95 e considerata “epoca de glorie” a pirateriei. Se copiau in special muzica si filme. Televiziunile locale, abia infiintate, transmiteau in miezul zilei filme porno luate de la centrele de inchirieri de casete video. C.N.A. si copy-right erau cuvinte abstracte. Din 1996 a inceput masiv pirateria de soft, pe masura ce computerele se ieftineau. CD-urile cu filme, muzica si programe de calculator erau aduse “pe teava” din Bulgaria sau Ungaria. 150-200 de CD-uri, bagate intr-o teava de plastic, pentru transport sigur. Trecute prin vama, cu spaga de rigoare. Prin 1999 inca mai puteai vedea astfel de navetisti Ungaria-Romania, care aveau taraba chiar in fata caminului 12, in Complexul Studentesc. Pe masura ce tot mai multi romani si-au cumparat inscriptoare, ad