Fara indoiala, vedeta saptaminii trecute a fost Raportul anual al Comisiei Europene privind stadiul tarilor angajate in negocieri de aderare la UE. Pentru Romania, Raportul, dat publicitatii pe 5 noiembrie, era cu atit mai semnificativ cu cit s-au facut intense speculatii legate de acordarea sau de neacordarea statutului de economie de piata functionala. Si cum oficialii europeni au, se pare, un extrem de bizar simt al umorului, ei au decis sa se joace putin cu competentele lingvistice ale politicienilor romani, propunindu-le o mica ghicitoare: sinteti sau nu sinteti o economie de piata functionala? Si cum, in Romania, competentele lingvistice sint determinate in primul rind de apartenenta politica, rezultatul final al ghicitorii buclucase inca mai sta suspendat, asteptind o lamurire finala de la Pythia, deghizata in comisar european. Fraza buclucasa suna, in traducerea oferita de Delegatia Comisiei Europene in Romania, in felul urmator: „Romania poate fi considerata o economie de piata functionala din momentul in care progresele deosebite inregistrate pina acum vor fi continuate in mod decisiv“. Aparent, nimic neclar: Romania nu este inca o economie de piata functionala, dar poate sa devina, daca se conformeaza principiului, devenit celebru datorita unei anecdote cu de Gaulle: „très bien, continuez!“. Dar nu a fost sa fie asa.

Incepind cu acea seara, ecranele televizoarelor au fost inundate de nimburile triumfatoare care pavoazau chipurile guvernantilor nostri, de la Ion Iliescu si Adrian Nastase, pina la ultimul umil participant la Consiliul National al PSD, desfasurat a doua zi, si care nu stia prea bine nici de ce se afla acolo, in afara de foarte generalul – si nobilul, de altfel – scop de a sustine partidul si pe conducatorul sau iubit. Toate aceste personaje ne comunicau, pe diferite tonuri si abordind diferite niveluri pe scala bucuriei extatice,