daca nu va fi ajutata cu lemne de foc, o femeie de 91 de ani va muri, in iarna asta, de frig. batrinica este oarba si traieste in cea mai crunta mizerie. potrivit celor spuse de vecini, fiul acesteia a vindut casa si nu si-a mai vizitat mama de la Paste. "Ma-ngramadesc aicea, in plapuma, si Dumnezeu ma incalzeste", spune tremurind, saracuta Neonila Barbu, de 91 de ani, din Petresti, a ajuns sa-si traiasca batrinetile intr-o mizerie ingrozitoare, dirdiind de frig in una din odaile casei care a fost, pina nu demult, a sa. De un an si jumatate biata femeie a orbit - zice ca de atita plins dupa fiica-sa, moarta prea devreme - iar singura ruda care i-a mai ramas, fiul, n-a mai vizitat-o de la Pasti. "Vara tot am dus-o mai binisor, dar acu' a venit iarna... Mi s-a facut frig de dimineata si de-aia m-am bagat in pat. N-am lemne, dar ma-ngramadesc aicea si Dumnezeu ma incalzeste...", spune saracuta. Daca n-ar fi fost vecinele care sa-i mai dea o strachina de mincare, batrinica s-ar fi stins demult, nestiuta de nimeni, ingropata in mizeria care o inconjoara. Toata lumea o stie de tanti Lina. Din '44, de cind s-a mutat in Petresti - satul de bastina al sotului ei. "Am avut om bun, da' Dumnezeu mi l-a luat... Eu sint din Moldova, acolo ne-am si intilnit. A trebuit sa plecam de frica rusilor. Sotul meu a fost in razboi, a fost si ranit pe front si daca mai stateam acolo, precis il impuscau rusii. Am venit aici si am dus-o bine cu el. Am avut si vaca si pamint, de toate... De douazeci de ani am ramas vaduva. In urma cu sase, sapte ani mi-a murit si fata. Cind traia fata nu-mi bateam capul... Acum ce sa fac? Ce sa fac, daca asa vrea Dumnezeu...", se vaita saracuta. Am gasit-o zacind intr-un pat putrezit, umed si mirosind greu a urina. Avea capul infasurat pe trei sferturi intr-o broboada neagra, zdrentuita, si trupul ascuns sub doua plapumi mizerabile, pline de gauri. Ferestrele m