- Cultural - nr. 222 / 12 Noiembrie, 2003 In viata muzicala romaneasca a secolului al XIX-lea isi face loc un nou tip de civilizatie, o civilizatie marcata puternic de influenta occidentala survenita in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea. Concertul, recitalul cameral si spectacolul liric devin momente active in universul cultural romanesc. In acest context s-a nascut la Bucuresti George Stephanescu, intr-o familie culta si iubitoare de arta. Studiaza la "Sfantul Sava", si, la indrumarea parintilor, urmeaza Conservatorul din Bucuresti (1864-1867), in clasa de armonie a lui Eduard Wachmann. Intre 1868-1871 se inscrie la Conservatorul din Paris (Conservatoire imperial de musique), clasa de compozitie a lui Fr. Daniel Auber si Ambroise Thomas, Henri Réber (armonie si contrapunct), Enrico Della Sedie (canto), A. Fr. Marmontel (pian). In 1872-1904 este profesor de canto la Conservatorul din Bucuresti, iar in 1880 este numit, in locul lui Alex. Flechtenmacher, sef de orchestra si maestrul compozitor al Teatrului National, post pe care-l paraseste in 1894. Acest om de cultura si muzician deosebit care a fost George Stephanescu a creat scoala romaneasca de canto, printre elevii sai numarandu-se artisti de renume mondial: Elena Teodorini, Hariclea Darclée, Dumitru Popovici-Bayreuth, Nuovina, Grigore Gabrielescu, Giovanni Dimitrescu, Zina de Nori, Ion Bajenaru etc. Un alt merit deosebit este faptul ca a fost fondator si dirijor al trupei Opera Romana (1885-1886), al Companiei Lirice Romane (1892-1893), al Societatii Lirice Romane (1902-1904). Remarcam sacrificiul material pe care l-a facut pentru a sustine si dezvolta opera romana vanzandu-si 80.000 de hectare, sapte munti, un cartier din Bucuresti, iar in cele din urma chiar locuinta. In calitatea sa de compozitor a creat: muzica de teatru ("Peste Dunare", "Sanziana si Pepelea", "Capitanul Negru", "Despot