- Editorial - nr. 223 / 13 Noiembrie, 2003 Nu credem ca trebuie sa mai venim cu argumente pentru a demonstra ca Romania este tara cea mai prost condusa din Europa. Marele necaz este ca, in aceasta directie, guvernantii nostri de azi si de ieri au acumulat o adevarata traditie. Un lucru este clar. Cu bogatiile pe care tara le-a avut de-a lungul secolelor si cu cele pe care inca le mai avem, in raport cu altii, o guvernare eficienta ar fi putut face minuni. Dar la noi, la romani, n-a fost sa fie asa, pentru ca valorile morale: demnitatea, cinstea, corectitudinea, dreptatea si echitatea faceau obiectul economiei de piata, mai bine decat cele materiale. Chiar si marele Eminescu s-a referit in opera sa deseori la aspecte de acest gen, versurile din "Doina" fiind cele mai elocvente: "Vai de biet roman saracul / Indarat tot da ca racul / Nici ii merge, nici se-ndeamna / Nici ii este toamna, toamna…". Mai fasta in impliniri, perioada interbelica, ca rezultat al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ar fi putut sa se constituie intr-un nou inceput de epoca favorabila, daca mersul evenimentelor n-ar fi fost intrerupt de dramatica schimbare de regim. Pe vremea comunistilor, Romania, angrenata intr-o directie gresita, inregistra, an de an, "succese stralucitoare", dar cu toate acestea ea n-a reusit sa se desprinda de conditia de codasa, pe care o pastreaza si acum, dupa 13 ani de tranzitie, aflandu-se si mai prost plasata, chiar in urma Bulgariei. De ce Romania si romanii, in fapt un popor recunoscut pentru harnicia si inteligenta lui, au ajuns in asemenea hal? Explicatia este una singura: pestele de la cap se impute! Ei incearca dezvoltarea si progresul, utilizand un sistem de conducere si de organizare a societatii inacceptabil de invechit, total neperformant si plin de fanariotisme. Desi suntem deja intr-o alta lume, si acum sistemul de conducere este obligat sa functionez