Catalina Velculescu s-a nascut pe 19 decembrie 1941. A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Bucuresti si si-a luat doctoratul cu teza: Carti populare si cultura romaneasca.
Preda cursuri pe teme de simbolism medieval, simbolism animalier, cosmografii, carti populare, istoriografie, hagiografie la Universitatea de Arte, la Facultatea de Litere, la Institutul de Arhitectura, la Universitatea Bucuresti, CESI etc. Colaboreaza in munca de cercetare cu Institutul de Istorie si Teorie Literara, unde este si conducatoare a sectorului de Literatura romana veche, si are numeroase participari la conferinte si simpozioane internationale.
Era pe la mijlocul secolului al VI-lea. Un calugar pe nume Simeon se intorcea (dupa ce vietuise 29 de ani in pustie si se rugase trei zile la Ierusalim) in orasul Edessa (astazi Homs), infloritoare asezare crestina siriaca, din crestinul imperiu bizantin.
Edessa era chiar orasul unde Simeon se nascuse si din care, ca tinar, plecase intr-un pelerinaj al carui neprevazut rezultat fusese intrarea sa in calugarie. Simeon se intorcea deci acasa la oameni pe care ii cunostea prea bine.
Dar Simeon, in haina lui de calugar, nu intra afisindu-si cucernicia, ci tragind dupa sine pe strazile orasului, ziua in amiaza mare, legat chiar cu fringhia ce-i servea drept cingatoare rasei calugaresti, un ciine mort pe care il luase de pe gramezile de gunoi din afara cetatii.
„Parintele-i nebun“, striga copiii de la o scoala – dovada ca nu intotdeauna copiii vad adevarul.
Parintele Simeon nu era nebun, ci isi asumase masca de nebun. Ajunsese la cea mai inalta treapta a imbunatatirii (perfectionarii) ascetice: nu simturile il stapineau pe el, ci el stapinea simturile; era chiar mai presus de apatheia. Dar intr-o viziune in pustiu, un inger il indeamna sa urce inca si mai sus: sa se intoarca in propriu