Ultima saptamina din noiembrie s-a dovedit a fi extrem de generoasa si ofertanta pentru melomani, fiecare seara aducind o noua tentatie prin diversitatea programelor si mai ales prin calitatea interpretilor. Astfel, duminica seara, din nou sub cupola Ateneului, l-am ascultat pe violonistul Liviu Prunaru, de aceasta data in compania excelentei pianiste Dana Protopopescu, intr-un recital menit sa puna in valoare cunoasterea si diversitatea stilistica si expresiva a celor doi interpreti, abordind opusuri de Tartini (Sonata in sol minor), Faure (Sonata nr. 1 in la major), Richard Strauss (Sonata in mi bemol major) si Wieniawski (Poloneza) intr-o maniera echilibrata si eleganta, coordonarea impecabila in relatia vioara-pian dovedind atit stiinta lor de a cinta partiturile camerale, cit si colaborarea constanta in recitaluri de mare succes prezentate in tara si (mai ales) in strainatate.
Cu o anume sobrietate, fara efecte exterioare, efuziuni sau gesturi si atitudini de „vedeta“, dorind pur si simplu sa talmaceasca muzica in asa fel incit sa transmita publicului atmosfera imaginata de compozitor, trairile si gindurile sale, cei doi solisti au cucerit prin virtuozitate si sensibilitate, prin frumusetea sunetului si prin profunzimea demersului cu adevarat artistic. Din fericire, recitalul a fost inregistrat pentru Radio, astfel incit iubitorii genului se vor bucura in curind sa-i reasculte si in… eter pe Liviu Prunaru si pe Dana Protopopescu (care, de altfel, au inregistrat anterior integrala sonatelor beethoveniene), solisti romani a caror cariera se desfasoara cu stralucire pe scene importante ale lumii, revenind periodic in tara pentru bucuria de a cinta „acasa“, unde, din pacate, sint tratati, inca, cu o anume reticenta, dovada fiind si absenta aproape totala a cronicarilor sau a muzicienilor din sala de concert. Aspect ce devine cu atit mai trist si inexpli