O zi înainte şi trei după 4 noiembrie, am stat în faţa televizorului cu prietenul Haralampy ca să nu pierdem binecuvântarea haloului de lumină în care urma să ne îmbăieze „Raportul de ţară”, conform promisiunilor Guvernului şi a înfrăţiţilor întru glorie eternă şi interese electoral-ardeleneşti PSD-UDMR.

Aşadar, după citirea răspicată a celei de-a enşpea Epistole bruxelleze către români, ea a fost tradusă în româneşte bi-dialectal şi democratic (v. putere şi opoziţie), adică: optimist-pesedistic (var. a) şi pesimist-pedepenelistic (var. b); rămase doar „o chestie” legată de faptul dacă traducerea textului în cauză „se făcuse cu suflet sau fără” ... Un chiţibuş care, paradoxul paradoxurilor, s-a dovedit până la urmă, cu ajutorul tuturor canalelor de televiziune – mese rotunde, traducători, lingvişti, talk-show-uri, moderatori isteţi, Domnul Prim-ministru etc. etc. – toate live, nu-i aşa?, că doar ne pricepem şi noi la un şpik ingliş, ce naiba! –, că era un factor decisiv în ceea ce priveşte receptarea şi interpretarea mesajului mai mult sau mai puţin sentimental transmis dinspre U. E. Din nefericire, atunci când se încalcă teritoriul „suflet”, lucrurile tind să o apuce pe unele căi tainice şi de necercetat, iar de-aici până la ambiguitate a fost puţin: demnitarii puterii s-au oripilat, cei ai opoziţiei au jubilat, poporul a început să viseze scăfârlii de demnitari cu trupuri şi copite de... Doamne iartă-ne pre noi păcătoşii, că suntem în post şi nu e bine să-l pomenim pe... Căci, Doamne, cum se mai înşurubează în creier Anticristul ăsta! Bine că de problemă s-a ocupat şi Nietzsche, ceea ce mai atenuează din păcat... Şi mai departe: din jurnalele Tv reiese că, din cauza traducerii sintagmei (Hi-hi-hi! se aude un inexplicabil râs homeric), unii bătrâni mor de foame, tinerii se îndoapă cu droguri, o parte din containere au fost transformate în materni