- Domnule Nistorescu, agresarea ziaristului Ino Ardelean a redeschis dezbaterile si controversele cu privire la statutul presei romanesti. Cum ar trebui privit acest incident? - Trebuie sa credem ca acest caz al lui Ino Ardelean reprezinta un moment de tensiune maxima, si ca de aici nu mai pot fi decat pasi inapoi. E clar ca, atata vreme cat lui Ino Ardelean agresorii nu i-au furat nimic, ipoteza talhariei este exclusa. Mi-e groaza sa ma gandesc ca cineva poate sa bata un ziarist in interese politice, din oftica politica, din alte ratiuni. Din orice fel de ratiuni. - Considerati ca reactia autoritatilor in aceste cazuri, de agresare a unor ziaristi incomozi, e una prompta? - Autoritatile mi s-a parut ca au reactionat intr-un mod neconvingator, lalait. Ar trebui, cred, ca ele sa fi avut o pozitie transanta. Sunt destul de ingrijorat, pentru ca Ino Ardelean a facut anchete numai pe politica, nu a scris despre hoti, despre borfasi, despre lumea interlopa. A scris chiar numai despre politicieni, despre functionari publici, despre autoritati. Si dintr-o data iata ca i se intampla un asemenea lucru. Ma simt intr-un fel responsabil inclusiv in fata familiei lui. In prima faza nici nu am stiut ce fel de reactie ar trebui sa am. Sper ca cineva va putea sa-mi dea macar un indiciu suplimentar legat de cine ar fi putut sa fie autorii. - Credeti ca presa poate fi controlata prin acest gen de presiuni? - Nu cred. Nu cred ca poate fi nici macar intimidata pentru ca pana la urma ziaristii se trezesc si se solidarizeaza. Se naste o solidaritate de breasla care se opune foarte puternic, chiar si unei incercari de intimidare. - Se poate vorbi, pornind de la cazul lui Ino Ardelean, de o tendinta generala, despre o strategie de timorare a presei acum, in pragul unui an electoral? - In mod cert presiuni asupra ziaristilor exista. E la fel de sigur ca se exercita presiuni mari si as