Până acum pe această străduţă scurtă din Montparnasse, care se face din Avenue du Maine, paralelă cu Vercingetorix, un maţ de uliţă, ce a mai rămas după reforma edilitară modernă a cartierului, cu simpatica rue de la Gaité, plină de teatre, la doi paşi de piaţa Edgar Quinet, Odessa, rue de Froidevaux mărginind marele cimitir ce poartă numele cartierului, unde dorm Cioran şi Eugen Ionescu; în fine bulevardul Montparnasse, propriu-zis, cu cafenelele lui celebre, una după alta, La Coupole... La Rotonde... Le Dôme... Le Select... unde îşi beau cafeaua pe vremuri Lenin şi Troţki, întâmplarea a făcut ca, în locuinţa-atelier de pe rue Jay, cu tavanul de sticlă, proprietatea prietenilor mei buni Dody şi Any ce mă adăpostesc, să dau în biblioteca lor de Hemingway cu a lui A moveable Feast, tradusă în franţuzeşte, după părerea mea mult prea explicit: Paris est un fête, Parisul este o sărbătoare...; vreau să spun, simplu, că pe străduţa asta nouă, recent croită, singurul om al scrisului care a locuit un timp aici, s-a nimerit să fiu eu, cu bunăvoinţa prea gentililor soţi Nicol.

Parisul anilor 1921-1926 ai tânărului romancier american, ediţia franceză apărută la Galimard, eu îl citesc aici cu pasiune, în apartamentul luminos. E ca o a doua trecere prin Paris ce o fac zi de zi. Acţiunea petrecându-se în cartierul latin, e cu atât mai atrăgătoare.

Astfel, fac cunoştinţă în fine cu Gertrude Stein, – care locuieşte lângă grădina Luxemburg pe strada Fleurus la nr. 27, – Miss Stein, cum îi spune de obicei Hemingway, care se duce des la ea şi despre care până atunci ştiam că ar fi fost autoarea faimoasei denumiri Generaţia pierdută... În realitate, însă, chiar miss Stein povesteşte în cartea tânărului scriitor american de pe atunci, cum un garagist care trebuia să-i repare Fordul ei, uitase s-o facă, nefiind serios, iar miss Stein, reclamându-l patronu