biografie

Mihail Gălăţanu s-a născut la 11 septembrie 1963 la Galaţi. Cu toată excepţionala lui înzestrare literară, evidentă încă din copilărie, a fost dus de împrejurări în direcţii fără legătură cu literatura. După absolvirea Şcolii Generale nr. 28 din oraşul natal, a devenit elev al Liceului Militar “Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, apoi al Liceului Militar “Tudor Vladimirescu” din Craiova şi, în cele din urmă, al Liceului Teoretic “Mihail Kogălniceanu” din Galaţi, de unde a obţinut diploma de bacalaureat, în 1981. A urmat, în continuare, cursurile Facultăţii de Fizică-Mecanică a Universităţii din Galaţi, pe care a absolvit-o în 1988. Student fiind, a lucrat ca lăcătuş mecanic la Fabrica de Plase şi Unelte Pescăreşti din Galaţi.

Primele versuri i-au apărut pe vremea când era elev, în 1980, fiind remarcat de Geo Dumitrescu (revista Luceafărul), Emil Brumaru (revista Cronica), Constanţa Buzea (revista Amfiteatru). O primire entuziastă i-a făcut cel ce semnează aceste rânduri, publicându-i o pagină de poeme în SLAST, în numărul din 13 decembrie 1983 (printr-o coincidenţă, ziua morţii lui Nichita Stănescu), cu o prezentare intitulată Pe lozul câştigător scrie “Mihail Gălăţanu”. A obţinut diverse premii literare, ca şi alte dovezi de recunoaştere a talentului său ieşit din comun (se vorbea despre el ca despre un adolescent genial), dar din cauza firii lui independente şi a climatului politic nefavorabil nou-veniţilor în literatură, a rămas un marginalizat. În loc să se înregimenteze în generaţia ’80, bine organizată pentru ducerea unui război de gherilă cu autorităţile culturale comuniste, a luptat aproape mereu de unul singur, investind o energie uriaşă în scris şi sperând mereu că valoarea în sine a textelor îl va acredita ca poet.

Regimul politic din România nu avea însă nevoie de un Arthur Rimbau